În seara zilei de 22 februarie 2015, în duminica lăsatului sec de brânză (Duminica Iertării), pomenirea izgonirii lui Adam din Rai, Preasfințitul PETRU, Episcop de Ungheni și Nisporeni, a oficiat cinul iertării în Catedrala Episcopală ,,Sf. Bnc. Knz. Alexandru Nevski” din orașul Ungheni.

Cinul Iertării a fost  precedat de Ceasul IX şi Slujba Vecerniei care a fost oficiată de Secretarul Eparhial, Preacucernicul Protoiereu Vadim COROSTINSCHI.

La Cinul Iertării a luat parte și Președintele Departamentului Eparhial, Mănăstiri și Viață Monahală, Arhimandritul KIRIL (Braguța) alături de toți stareții și starețele mănăstirilor din cuprinsul Episcopiei de Ungheni și Nisporeni.

Conform tradiţiei, după cântarea marelui prochimen şi închiderea Uşilor împărăteşti, clerul catedralei s-a îmbrăcat în odăjdii negre ale Postului cel Mare.

     Ostenelile pentru virtute, postul și toate celelalte, deși sunt trebuitoare pentru mântuire, totuși Dumnezeu le primește nu numai ca un lucru datorat, ci și ca pe o faptă bună, ca pe un dar. De aceea Sfinții Părinți mai numesc postul și zeciuială, o zeciuială de fapte bune pe care o dăm lui Dumnezeu pentru întreaga curgere a anului. Darul însă, pentru a putea fi primit trebuie să îndeplinească condiția evanghelică a darului, să fim împăcați cu aproapele nostru. De aici vine așa de frumoasa rânduială a iertării obștești, care se face în această duminică dina-intea postului, care se numește și „Duminica iertării”. La sfârșitul vecerniei, toți părinții și frații, precum și creștinii de față își cer iertare unii altora: „Iartă-mă frate!”, „Dumnezeu să te ierte!”. Tot așa fac și creștinii, se iartă cu cei din casă, cu vecinii și cu cei care nu au vreo pricină. Ștergem astfel toată răutatea cea de la inimă și putem aduce în pace și cu bună nădejde lui Dumnezeu darul ostenelilor postului.

     Iertarea aproapelui însă, mai are un dar. Fiindcă viața noastră este un nesfârșit șir de greșeli, pocăința și virtuțile noastre sunt nedesăvârșite pentru a putea cu ele dobândi iertarea deplină. Dumnezeu, în marea Sa milostivire, pentru mântuirea noastră, ne-a pus la îndemână calea cea mai lesnicioasă: iertarea fratelui.

De aceia după otpustul vecerniei, Preasfințitul PETRU, s-a adresat către cler și credincioşi cu o predică deosebită îndemnîndui spre o trăire mai intensivă a postului. Duhovnicilor din mănăstiri și preoților mireni Preasfinția Sa, le-a cerut o atîrnare mai serioasă față de Taina Mărturisirii  după care a citit rugăciunea de începere a Postului cel Mare.

Apoi a fost săvârşit cinul iertării, în timpul căruia Preasfințitul PETRU, şi clerul au cerut iertare unii de la alţii şi de la popor. Binecuvântând pe credincioşi pentru trecerea tărâmului Postului cel Mare, Preasfinția Sa a dat spre sărutare crucea la toţi slujitorii și credincioşii prezenți la această slujbă dosebită.