Mănăstirea Hîrjauca, Cronică:

1740 – un bătrîn evlavios pe nume Teodosie (mai apoi monahul Teoctist) împreună cu ieromonahul Varsonufie și cu monahul Inochentie (Sava), veniți de la mănăstirea Neamț, întemeiază lîngă o biserică de lemn cu hramul Adormirii Maicii Domnului din anul 1690, de pe malul pîrîului Hîrjăuca, un schit de călugări.

1749 – Miron Bădică din Călărași înzestrează schitul Hîrjauca cu moșia Sipoteni (26 desetine pămînt arabil și 2058 desetine pădure);

Sf. sec.XIX – egumenul Tarasie rezidește biserica de lemn;

1813 – Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni acordă schitului Hîrjauca statut de mănăstire;

1818 – stareț al mănăstrii este numit arhimnadritul Spiridon Filipovici (originar din Muntenegru, militar, inginer, cavaler a mai multe ordine și distincții). A fost stareț 29 ani. Datorită lui mănăstirea a devenit una dintre cele mai frumoase mănăstiri din Basarabia. S-a mutat la Domnul la 22 februarie 1846. Este înmormîntat în pronaosul ctitoriei sale.

1821 – arhimnadritul Spiridon hotărăște strămutarea mănăstirii la poalele dealului, unde pe loc gol pornește zidirea din piatră a bisericii mari cu hramul Înălțării Domnului. Biserica de lemn este strămutată în satul Hirișeni, care era moșie a mănăstrii. În present această biserică se află la Muzeul Satului din Chișinău;

1836 – este sfințită biserica mare a mănăstirii. Cu această ocazie mănăstirea își schimbă hramul din „Adormirea Maicii Domnului” în „Înălțarea Domnului”. Biserică este pictată în stilul școlii Vasnețov. În bolta Altarului este pictată lucrarea de licență a academ. Pavel Shilingovski;

1840 – arhimnadritul Spiridon pornește zidirea bisericii de iarnă în cinstea Sfîntului Spiridon, care va fi sfințită în 1848, după moartea lui. În 1922 renumitul pictor Pavel Piscariov pictează această biserică. Două din aceste icoane, distruse în perioada sovietică, au ajuns pînă în zilele noastre;

1845 – prin hotărîrea Sf. Sinod al BORu, mănăstirea devine arhierească. Aici, pînă 1940, și-au avut reședința de vară episcopii și mitropoliții din Chișinău;

1869 – mănăstirea zidește schitul Bocancea (numit și Antonești) pe moșia s. Ciuciueni, jud.Bălți;

1872 – pe lîngă mănăstire a fost înființată o școală pentru băieți orfani;

1918 – stareț al mănăstirii devine episcopul Nicodim al Hușilor (viitorul patriarh al României) cu osteneala căruia biblioteca mănăstirii este înzestrată cu peste 300 volume de cărți de valoare.

1920-1928 – mănăstirea este condusă de mitropolitul Gurie Grosu. El plantează în curtea mănăstirii o alee de brazi de munte, aduși din Bucovina.

1952, 24 aprilie – secretarul Partidului Comunist din RSSM Brejnev L.I. cere învoirea CC al PCUS pentru a reorganiza mănăstirea Hîrjauca în sanatoriu pentru clasa muncitorească din Moldova Sovietică;

1952, 22 mai – episcopul Chișinăului Necatrie cere binecuvîntarea patriarhului Moscovei Alexie I pentru lichidarea mănăstirii Hîrjauca, prin comasarea acesteia cu mănăstirea Hîrbovăț;

1953 – mănăstirea este lichidată. Monahii sînt strămutați în alte mănăstiri. În edificiile mănăstirii este inaugurar sanatoriul „Moldova Sovietică”. Cele mai importante obiecte de cult sînt înstrăinate, iconstatsele ambelor biserici și biblioteca arse. Biserica mare transformată în club, iar biserica de iarnă în sală de sport. În absida stîngă a bisericii mari este amenajată o sală de tras la țintă (tir), așa încît compoziția iconografică „Intrarea Domnului în Ierusalim” este distrusă definitiv. Cimitirul mănăstirii este nivelat și transformat în teren de dans în aer liber;

1981 – în scopul înfințării unei săli cu orgă, la inițiativa medicului-șef al sanatoriului Gherghe Osoianu și cu acordul Ministerului Culturii, începe restauraea picturii din biserica mare, care timp de opt ani, prin munca titanică a restauratorilor Negruți V., Prodan S., Ivanov A. și Grigorașenco L. a fost scoasă de sub patru straturi de var și vopsea.

1993 – mănăstirea este redeschisă, stareț fiind numit egumenul Evloghie (Nicolenco).

1993 – biserica de iarnă și fosta reședința arhierească au fost distruse în urma unui incendiu devastator;

1994 – biserica mare este sfințită, după renovare, de către ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chișinăului și al întregii Moldove;

2005-2008 – cu osteneala starețului Evloghie s-au efectuat lucrări de renovare la exteriorul bisericii mari;

2011 – cu binecuvîntarea PS Petru, episcop de Ungheni și Nisporeni, stareț al mănăstirii Hîrjauca este numit arhimandritul Ambrozie (Munteanu).